Auziți sau citiți prin presă, în ultima perioadă, despre toate aceste pregătiri de buncăre, legi care să faciliteze un eventual program de înrolare, etc. Dacă nu ați auzit sau citit, ar fi bine să o faceți de acum.
Sunt trei chestii pe care vreau să le punctez despre toată această organizare.
- E normal să se întâmple asta când tancurile trag la doar câțiva kilometri de noi. Asta nu înseamnă că urmăm, că administrația noastră știe deja că vom face parte din război și ne pregătesc. E contextul de așa natură încât să pui la punct toate aceste detalii. Sunt niște documente care sunt completate în urma acestor pregătiri și trimise mai departe. Toate acestea costă, cineva ia bani. Ghici cine? Nu noi.
- Buncărele noastre ba nu există, ba sunt într-o stare deplorabilă. La cât sunt de vechi și împuțite, mai bine riști să stai pe stradă decât acolo. Ce-or face toți cei care și-au însușit aceste spații și le-au folosit pentru depozitare sau le-au transformat după bunul plac, fără documentație?
- Nu ne trimite nimeni pe noi cu pușca în brațe să ne batem cu rușii, nici în situația puțin probabilă să vină peste noi. Cei care nu avem pregătire militară sau habar în această direcție, vom curăța cartofi, vom avea grijă de femei și copii, vom căra bagajele celor care știu să lupte. Și nici nu riscă nimeni să ne înarmeze. Am ieșit de prea multe ori în stradă, le-am dat mumu de prea multe ori celor de la conducere. De ce-ar risca să-i curățăm pe ei prima dată?