Cred că-mi pierd o calitate dacă o să continui să nu mai scriu. Dau vina pe asta și atunci când simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce, dar și când sunt neliniștit și enervat de anumite lucruri ce mă înconjoară, iar părerea mea parcă ajunge la prea puțină lume. Îmi e atât de drag acest blog încât l-am ținut online chiar dacă public pe el doar mizerii care să-mi genereze un câștig minim, din care să-mi mai întrețin studenția. Credeam că mi-am găsit lucruri mai bune de făcut, dar acum pe bune.. lucru mai bun decât scrisul? Datorită lui (scrisului) m-am dezvoltat și am crescut în toate celelalte medii, iar eu am decis să o las mai ușor cu rădăcina.
Mă reapuc de bătut în tastatură pentru că-mi place, pentru că mă definește, pentru că am dezamăgit prea mulți oameni când nu am mai făcut acest lucru, în frunte cu mine. Îmi lipsesc momentele când analizez unde ajung rândurile mele, ce părere au alții despre cuvintele bătute de mine, despre părerile mele și modul în care le pun pe background-ul ăsta alb.
Și știți ceva? O să scriu aici indiferent dacă o să fie doar un rând sau 1000, fiecare părere a mea trebuie pusă pe această fițuică pentru că mă definește, pentru că la un moment dat numele meu era înlocuit de numele blogului (nu mulți erau cei care-mi spuneau „AlexScrie.ro”). Să mă dedic numai voluntariatului și să evit blogging-ul este o decizie proastă pentru că datorită scrisului m-am apucat de voluntariat. Îi sunt dator scrisului în măsura în care îi sunt dator voluntariatului, m-au crescut, m-au dezvoltat, mi-au făcut numele relativ cunoscut.
Să batem în tastatură!
De abia asteptam noile articole 🙂