LSM: Despre grup, onoare și muncă în echipă

Organizația în care am intrat pentru activitățile de divertisment și pentru show-urile cunoscute din cadrul acesteia mi-a dat foarte multe lucruri de gândit și am început să înțeleg că acolo unde sunt mulți oameni cu potențial și se urmăresc anumite interese este și putere. De ce spun asta? Majoritatea decide de cele mai multe ori, mulțimea nu poate fi gonită, mințită sau oprită dacă este hotărâtă și decisă să acționeze într-un anumit sens, iar lucrurile astea sunt știute, trebuie să profităm de ele în cel mai bun mod și să facem lucruri faine.

Deși pare că mă feresc să spun despre ce organizație este vorba, nu este așa. Scriu acum despre Liga Studenților de la Mecanică Iași sau, cum ne place celor din această ligă să spunem-LSM.

O să mă focusez pe trei mari aspecte în acest articol, îmi rezerv dreptul de a devia uneori de la subiect, dar o să-mi asum și reproșurile sau felicitările pentru ceea ce o să scriu.

1. Nu poți face niciodată din rahat bici

Pe cât de agresiv este subtitlul, pe atât de adevărat. Pentru că un grup de oameni să fie puternic trebuie să ai oameni puternici individual. Este o regulă simplă, la un brainstorming nu produci nimic dacă doar 3 din 10 oameni îți vin cu idei bune. De aici reiese că 7 din 10 sunt doar de umplutură, doar pentru ieșirile în masă, doar pentru momentele în care ai nevoie de mulțime și de multe voci educate să spună ceva, ai nevoie de acei 7 din 10 atunci când acei 3 din 10 îi educă să spună sau să acționeze într-un anume mod, dar în aceste cazuri se pierde ideea de ligă, de colectiv, de echipă, de grup, de putere.

Dacă într-un grup ai foarte mulți oameni care nu te ajută, acei oameni îi vor trage spre eșec și pe cei care au potențial pentru că apare o anumită concurență negativă între membrii descrisă de expresii precum „dacă x nu face, eu de ce să fac?” sau „să mai facă și x, eu am făcut destul”, iar acest mod de concurs între membrii duce la lingură de lemn. Altfel trebuie IMPUSĂ problema, membrii trebuie stârniți să acționeze, trebuie să se împingă de la spate între ei, să se ajute și să creeze lucruri puternice.

Nu zic că trebuie neapărat excluși, dar trebuie cumva selectați și grupați. Este păcat să ții diamante printre rahat și inutil să încerci să faci din rahat bici. Singurul lucru de care o ligă a studenților precum LSM nu are nevoie este de pierdere de timp, iar încercarea asta de „a da nas” tuturor inapților este inutilă. Tergiversarea trebuie evitată la nivel de grup, iar membrii care tergiversează trebuie scoși de acolo de ceilalți membrii care au chef de muncă și idei bune, iar lucrul ăsta poate fi făcut prin rotație pentru că fiecare dintre noi cade măcar odată pe an într-o somnolență și stare lipsită de productivitate și chef.

2. Oamenii lingușitori sunt niște oameni slabi

Îmi place să analizez oamenii din exterior, cei slabi se evidențiază foarte rapid și ies din mulțime prin anumite aspecte. Printre cele mai importante este linsul de cur aplicat celor care au o anumită funcție în colectiv. Printr-o simplă întrebare pot fi demascați cei care încearcă să fie luați de „băieți buni” doar pentru că știu să pupe în dos. În LSM te ridici prin lucruri făcute, prin proiecte la care ai participat și ai adus un plus, nu prin cuvinte frumoase și mincinoase adresate celor din conducere.

Poate nu am capacități de lider, dar îmi plac oamenii care au caracter, ori un caracter nu va pupa în cur pe nimeni pentru a se ridica într-un grup, ci va munci și va ieși în evidență altfel decât prin vorbe.

3. Munca în echipă este cea mai productivă

Defapt asta este cea mai importantă problemă, de asta suntem mulți în ligă, de asta suntem un grup, ASTA ESTE IDEEA! Muncim în grup pentru că este mai productiv și mai ușor pe plan individual, totodată și plăcut și de ce nu, amuzant. Înțeleg că activăm pe mai multe domenii, dar din moment ce suntem puțin peste o sută de oameni în LSM se presupune că suntem buni la ceva, iar de aici pleacă o idee mișto-haitele de oameni care sunt buni pe ceva-ul lor, este incredibil ce lucruri bune pot ieși. Din moment ce ai 5 oameni pe poze și îi aduni în aceeași încăpere, dacă oamenii chiar sunt buni se vor completa între ei, vor discuta și vor scoate un produs „cel puțin FOARTE BUN”, iar noi asta urmărim, să facem lucruri foarte bune.

Am scris ceva mai sus despre „trasul unul după altul” și poate fi reluată ideea și la acest capitol. Un singur om obosește să muncească continuu, să producă lucruri faine și să aibe continuitate, ori dacă nu obosește, se plictisește. Într-un grup se diminuează semnificativ acest aspect și de asta este mișto să fii într-o echipă. Un grup deține mai multe caractere, iar oamenii cu potențial vor folosi mereu cuvinte tari care te vor stârni spre progres: „hai să facem..”, „uite la ce m-am gândit”, „am muncit”, „hai să muncim”, „hai să încercam să facem asta…”, cuvinte la care nu prea ai cum să reziști dacă sunt adresate cum trebuie, cui trebuie.