Nu sunt un tip foarte religios, la modul că nu merg foarte des la Biserică. Aș putea spune chiar că nu merg aproape deloc, decât la vreun eveniment din viața vreunui prieten, eveniment ca nuntă, botez sau orice cuprinde o vizită la Biserică pentru acordul spiritual. Chiar dacă nu fac asta, cred în Dumnezeu și mă declar un tip credincios, vorbesc destul de des cu Dumnezeu și îi cer mereu ajutorul când am nevoie. De asemenea, îi și mulțumesc pentru tot ce am și pentru că este acolo pentru mine. Legătura mea cu religia este destul de simplă din punctul meu de vedere: cred în Dumnezeu, dar nu cred în unii preoți și în afacerea asta fondată în jurul spiritismului. În fine, este un subiect destul de delicat și nu cred că este articolul potrivit pentru a dezbate acest subiect.
Îmi place foarte mult însă să văd oameni dedicați, preoți care nu văd acest post doar ca pe un loc de muncă, ci acei oameni care au un har în acest domeniu, care fac bine, care nu fac păcate și care își face mereu timp să vorbească cu cei care merg la Biserică pentru ajutor. Subiectul a fost mediatizat foarte mult, dar nu am apucat să-mi spun o părere. Sunt unii preoți care chiar merită să îmbrace tot ce se poate găsi pe www.vesmintebisericesti.ro, dar restul nu cred ca ar trebui să mai primească acest drept.
Obișnuiesc să merg cu familia, de Paști, la mânăstiri, iar acolo dăm peste foarte mulți preoți dedicați, cu har, cu care îți este mai mare dragul să vorbești, să îi asculți vorbind despre viața lor, despre Dumnezeu și despre lăcașul unde au primit parohia. Cei mai mulți dintre aceștia, sunt preoți bătrâni, cu experiență, care au trecut prin întâmplări grele de viață, care au fost puși față în față cu moartea și cu ajutorul credinței au trecut peste aceste hopuri care i-au încercat.
Văzusem acum ceva timp un reportaj foarte interesant la TV (pe vremea când încă mă uităm la TV) cu un preot care a ales să-și dedice viața oamenilor cu nevoi. Așadar, acesta a investit într-o mică fermă și acum folosește toate bunurile rezultate din această afacere, inclusiv banii, să le ofere o viață mai ușoară copiilor proveniți din familii sărace și cu probleme sociale. El se mulțumea doar cu faptul ca îi ajută pe cei care au nevoie de el, nu dorea să facă avere, ci să le ofere celorlalți o viață cât mai ușoară. Preotul respectiv face asta de foarte mulți ani, având acum în jurul lui tineri care au fost crescuți de el și au ajuns oameni importanți în societate, cu venituri stabile, oamenii care-l numesc tată și care îi sunt recunoscători pe viață. Asta numesc eu un preot cu har, nu oricine poate face astfel de lucruri, nu orice om poate fi atât de bun, nu oricine îți vorbește din inimă și nu oricine are această „foame” de a face bine și de a ajuta pe cei din jur.
