Poate că o să fiu prea rău în acest articol sau deloc în asentimentul vostru, dar pentru ce-am fost forțat să miros câteva zile pentru intervale consistente de timp, îmi rezerv dreptul de a mă răzbuna, măcar aici, în scris. Sunt genul de om care-și pune foarte multe întrebări, care caută răspunsuri, care testează, iar în ultima deplasare în care am fost, mi-am răspuns la întrebarea „de ce împuțit și moldovean vin la pereche?”.
Să mă fac înțeles-iubesc moldovenii (și cei din țară-pentru că sunt unul dintre ei, dar și pe cei de peste Prut pentru că sunt niște oameni faini cu o gândire genială), deci nu generalizez, ci mă refer strict la persoana în cauza, care s-a nimerit să fie moldovean. Nu este o regulă, nu toți moldovenii put!
Bun. Toată povestea este simplă și ușor amuzantă citită aici, cruntă să o trăiești personal.
Am plecat din Iași spre Arad joi dimineață, cu un microbuz de 29 de persoane, doar două locuri fiind libere. Am tras lozul necâștigător când mi-am ales locul și m-am nimerit în fața unui tip solid, moldovean adevărat, care puțea a transpirație încă după primii 10 kilometri parcurși. Cu trecerea timpului, creștea și intensitatea mirosului, iar nările parcă refuzau singure, fără să mai asculte creierul, să funcționeze. Sinusurile mă usturau, ochii lăcrimau, iar fiecare mușchi din mine se lăsa pierdut în fața mirosului înțepător. Exagerez, dar nu mult.
Mă rugăm să facem cât mai multe popasuri pentru a ieși afară la aer, dar micile pauze nu puteau repara (nări, creier, sinusuri, ochi, mușchi) într-un timp atât de scurt ceea ce lipsa folosirii unui deodorant a stricat. Drumul a fost unul de 15 ore, timp în care mă înmuiam din ce în ce mai mult și adormeam pe reprize, trezindu-mă speriat și cred că am și visat ceva neplăcut din cauza transpirației de tip Zaraza a moldoveanului împuțit.
Asta a fost prima zi. A fost o binecuvântare că ne-am putut alege colegii de cameră la hotel pentru că nu cred că mi-aș fi putut stăpâni gândurile de a-l sufoca cu o pernă în somn, a arunca acid pe el, a-l ștrangula cu un șiret sau orice acțiune din această gamă, în cazul în care aș fi nimerit cu el în cameră (camerele erau de două persoane).
A doua zi, aceleași haine pe moldoveanul împuțit. A treia zi la fel!!!! A patra zi, nimic neschimbat!!!! Groaznic! Transpirația prindea vechime, iar în cazul ăsta, timpul nu îmbunătățește, ca în cazul vinului, ci accentuează dihorii de la subrațele moldoveanului nostru împuțit.
Ironia face că a fost și o zi de sâmbătă, zi cunoscută pe vremuri ca fiind „zi de baie”. Chiar dacă sunt un promoter al open-minded-ului și al modernizării, speram ca el să gândească în felul ăsta. După sâmbătă urma duminică, iar legătura asta aducea practic, pe lângă baia de sâmbătă, hainele bune de duminică, adică tot ce avea nevoie pentru a scuti niște arderi de sinusuri, plămâni care refuză să mai funcționeze și trasul aerului printre dinți-printre dinți când respiri nu pute, dar în cazul despre care scriu, erau posibil să pice puțin smalț.
Trecând peste și totodată concluzionând, este de prost gust (sau prost miros?) să nu te speli, să puți, să porți aceleași haine 4 zile la rând. Și poate se acceptă atunci când știi că acele 4 zile ți le petreci singur sau cu familia ta care s-a obișnuit de-a lungul timpului să puți, dar atunci când intri în contact cu persoane necunoscute, înseamnă că ești lipsit de respect și educație.
Repet, în speranța că m-am făcut înțeles. Nu am nimic cu moldovenii de niciun fel pentru că ar fi penibil să am. Sunt și eu moldovean născut la Vaslui și format în Iași. Expresia de moldovean împuțit am folosit-o strict pentru persoana respectivă, la fel cum aș fi folosit „bucureștean împuțit” în cazul în care cel care puțea a mort timp de 4 zile era un tip din București.