Despre străinătate și românii care se întorc acasă în luna august

Este august, luna în care toți cei care muncesc în străinătate se întorc acasă în vacanță. Totodată, august este luna în care vezi cea mai mare cantitate de idioțenie din România, numărul mașinilor se dublează, parcările sunt full, mulți parchează aiurea blocând căi de acces, cei cu numere de Italia și Spania merg pe stradă ca și cum le-ar aparține. Mă întreb dacă diferă foarte mult legislația de la o țară la alta.

Dimineață un tip cu un BMW Seria 5 mi-a ieșit deodată în față, fără să se asigure, iar apoi a fost foarte supărat că l-am claxonat pentru greșeala pe care a făcut-o. Bineînțeles că era un cocalar autentic, cu gulerul ridicat în sus, cu cel puțin 3 inele la mână, mână categoric trebuie scoasă pe geam și lăsată să atârne, ceasul purtat pe mâna dreaptă, gumă mestecată în sictir și manele la maxim. Nu sunt un fan al altercațiilor, dar tipul chiar merita o corecție. Păcat de mașină. Apropo de altercații, observ că mulți aleg să se răzbune pe mașini, iar chestia asta n-am înțeles-o niciodată. Dacă șoferul unei mașini ți-a greșit cu ceva, de ce te-ai da jos și i-ai zgâria respectivului mașina, de ce să-i spargi un geam, de ce să arunci cu ceva în ea? Cu ce greșește mașina atunci când șoferul ei este idiot? Sunt de părere că oamenii slabi și proști aleg să facă asta, iar de fiecare dată când văd zgârieturi făcute intenționat pe mașini le doresc autorilor să aibă parte de o cantitate mare, foarte mare, de „cuie”.

De cele mai multe ori cei care vin din afară și prezintă figuri în orașul natal fac o muncă extrem de grea acolo, pentru că nu spune nimeni că odată ajuns într-o țară străină toate lucrurile vor fi roz, dimpotrivă, foarte puțini români duc o viață cel puțin decentă acolo, viața este grea și scumpă, banii nu au aceeași valoare ca și atunci când i-ai transforma în lei, chiria costă mult, mâncarea la fel. Întrebați la mișto câțiva oameni cu caracter asemănător ca al mârlanului descris de mine ce muncă prestează acolo? UNUL nu va recunoaște că este sătul de un aparat de sudură, de o roabă, de o lopată și o cazma, toți sunt patroni și toți învârt afaceri mari acolo, chiar dacă ei vor avea de muncit pe rupte pentru a recupera banii cheltuiți în concendiul de acasă în care au prezentat figuri și impresii cunoscuților rămăși acasă. Mulți râd de cei care au rămas acasă și duc o viață decentă pentru că nu-și permit lucrurile pe care ei și le permit în luna lor de concediu de acasă.

Discuția cu cei care sunt plecați de câteva luni sau maxim, câțiva ani, care au uitat să vorbească limba natală o știți. Eu mă distrez maxim când vorbesc cu persoane care abia au făcut cunoștință cu străinătatea și mă întreabă cum se spune la anuminte cuvinte pentru că ei au uitat sau îmi spun cuvântul în italiană/spaniolă/engleză și mă lasă să-l traduc eu.

Am cunoscut și oameni care recunosc că acolo nu duc o viață roz, că munca este grea și banii se fac greu, dar foarte puțini.