Sunt in primul an de facultate – bine – as putea spune ca l-am terminat avand in vedere ca sunt in mijlocul sesiunii. Nici acum nu m-am acomodat cu acesta noua etapa din viata mea, desi la inceputul anului credeam ca e doar o chestiune de timp. Imi este foarte dor de etapa anterioara, de liceu, de prietenii mei din liceu, de colegii de clasa, de profesori, de absolut orice ; chiar si de poarta inchisa, chiar si de sacoul acela hidos.
Imi amintesc cum sareau baietii pe geam doar sa poata chiuli de la ora de romana, sau de toate datile in care am fumat in baie pentru ca toata curtea scolii era supravegheata de camere video, de “razboaiele” cu creta, de cum ne certa profesorul de geografie ca iarasi am chiulit o multime (ne permitea sa plecam maxim 5 persoane), de cum am mers cu un coleg – ala priceput – sa-i reparam calculatorului profesorului de fizica si i-am gasit in istoric o multime de filme porno, de cum saream gardul sa mergem la cafeneaua de langa , sa jucam un poker.
As vrea sa pot resimti toate aceste momente, dar ma bucur doar ca le-am trait cu intensitate si ca imi pot aminti cu drag de ele impreuna cu fostii mei colegi ; am ramas prieteni si incercam sa strangem cat mai multe clipe de genul, nu ne orpim aici, ne leaga foarte multe.
Cu aceasta ocazie vreau sa le adresez tuturor liceenilor un mesaj: Bucurati-va de aceasta minunata perioada din viata voastra pentru ca nu o sa mai traiti aceste momente minunate niciodata. Chiar daca acum vi se pare greu si va blestemati profesorii, cand o sa terminati liceul o sa plangeti pentur fiecare secunda traita in acea unitate de invatamant, o sa regretati fiecare profesor si o sa va doriti sa mai fiti pentru macar o zi liceeni. Dar timpul nu se mai intoarce, iar momentele netraite la timp sunt momente pierdute.
articol scris de o cititoare.