Zilele trecute am primit un mail de la o cititoare care scrie foarte bine, dar nu a mai cochetat cu crearea de continut in mediul online, incerc de ceva timp sa o conving sa-si deschida un blog, dar nu se asa deloc convinsa. O sa anunt, in cazul in care o sa cedeze presiunilor mele, lansarea blogului ei.
Urmatoarele randuri ii apartin:
„Apar momente in viata cand realizezi ca multe din lucrurile care ti se intampla sunt trecatoare, momente in care te opresti o secunda si te gandesti la tot, la tot ceea ce ai realizat pana in prezent, la visele pe care le ai si incerci din rasputeri sa le atingi si la trecut bineinteles. Inchid ochii si ma trezesc in mijlocul copilariei lipsite de griji, mi-e dor cum sigur iti este si tie.
Mi-amintesc cu drag de vacantele petrecute cu verisorul meu la Galati, de poznele pe care le faceam impreuna si unul din cauza celuilalt, de orele bune state intr-o camera din cauza unei usi blocate, de maica-sa cum ne trimitea cu japca la piscina, de primul nostru piercing, de serile in care stateam la o samanta in spatele blocului, de certurile c-am luat doar inghetata de care-mi place si de glumele proaste pe care ni le faceam reciproc.
Imi amintesc ca-n una din primele vacante am mers la Chip si Dale sa cumparam prajituri si intre timp a disparut si m-am plimbat ceva vreme prin cartier pana sa gasesc blocul.. sau cand ma chema URGENT de pe-afara doar ca sa sa vad un monitor cu o lista de filme porno si replica tampita „ajuta-ma sa aleg un film” si multe altele..
Acum ma trezesc in prezent, intr-un prezent care ma obliga sa ma gandesc la viitor de fapt, sa lupt pentru visele mele, pentru o cariera, pentru a deveni un om serios, un om care stie ce vrea de la viata si cum sa obtina toate astea.”
