Chiar dacă afară sunt câteva grade bune cu plus și e mai degrabă o atmosferă de început de primăvară, eu am început de astăzi să realizez că vine Crăciunul. Mai sunt mai puțin de două săptămâni până la această sărbătoare, sărbătoare ce era așteptată de mine și nu numai cu foartă multă bucurie până acum câțiva ani, când mi-am dat seama că niște lucruri s-au schimbat și aceste superbe sărbători nu-mi mai transmit aceleași emoții.
Până acum 7-8 ani îmi doream încă de prim octombrie să treacă timpul mai repede și să vină Crăciunul, principalul motiv era venirea acelui bătrân cu barba lungă, îmbrăcat în roșu, care aduce foarte multe daruri, în special jucării și haine (pijamalele erau cele mai dăruite), copiilor cuminți. Eu eram unul dintre acei copii cuminți care își făcea lista cu daruri la începutul lunii decembrie și datorită faptului că jucam foarte multe jocuri cu trenuri îmi doream modele mai noi și mai frumoase de trenuri de jucărie cu care să-mi pierd câteva ore bune în fiecare zi. Jocurile cu trenuri erau pasiunea mea și se pare că încă a rămas până acum un an. Am jucat și pe FaceBook jocul TranStation tot din același motiv. Nu cred că sunt singurul băiat sau nu cred că am fost singurul copil care să iubească trenurile și să citească lucruri noi și interesante despre acestea. Trenurile și mașinuțele erau boala mea.
Acum mă bucur când văd copii care vorbesc despre Crăciun și despre Moș Crăciun, mă bucur să văd că ei trăiesc sentimentele pe care și eu le-am trăit când eram ca ei. Lucrurile evoluează destul de repede, dar sunt câteva emoții vechi care nu ar trebui să se schimbe pentru nimic în lume.
