Uneori îți vine să lași totul baltă, te gândești pentru ce îți „pierzi” timpul tastând texte pe care tu le consideri ok, dar nu sunt apreciate la adevărata lor valoare. Acele texte te fac mai bun. Scrisul este o artă pe care începi să o iubești din ce în ce mai mult având un blog.
Mă motivez când primesc mesaje în care oamenii îmi spun că mă apreciază pentru munca depusă pe acest blog. Este cel mai frumos sentiment pe care un blogger la început de drum îl poate avea. Deși scriu pe blogul de câțiva ani, încă mă consider începător. Tehnologia evoluează, blogurile cresc și devin din ce în ce mai bune, din ce în ce mai citite și din ce în ce mai monetizate. Și dacă tot am adus vorba și de profit, trebuie să recunoaștem, fiecare dintre noi, că banii sunt un factor important când vine vorba de continuitate. Dacă după doi ani de zile nu câștigi măcar cât ai investit în blogurile sau blogul tău înseamnă că nu faci ceva bine sau că nu vrei să le monetizezi, clar este că ai primit oferte, mai mult sau mai puțin avantajoase.
Îmi place când unele persoane care au dat peste bloguri și li se pare ceva interesant îmi cer părerea. De cele mai multe ori îmi este rușine să le dau sfaturi, nu mă consider expert, așa că le spun cum am făcut eu de am ajuns unde sunt (nu foarte sus, dar nici la pământ).
Nu cred că aș putea sta fără blog mai mult de 1-2 luni. Sunt lucruri care mă stârnesc, care îmi plac sau care nu, dar simt dese ori nevoia de a spune câte ceva despre ele. Vreau să-mi împărtășesc părerea cu alți oameni, vreau să fiu criticat sau apreciat. De asta am blog.
Pe tine ce te face să continui ca blogger?
Incurajarile sunt cele mai bune. Sunt mai timid de fel astfel incat la inceput blogul meu era privat fata de cei pe care ii cunosc in offline si a stat ascuns timp de cateva luni. Dupa ce am prins curaj sa ii dau share peste tot, printre prieteni, pe Facebook samd, am primit niste aprecieri care au facut sa creasca inima din mine. De asemenea acum putin timp am realizat o prima colaborare care a fost un alt ”sut in fund” si mi-am propus sa nu renunt la blogging, nu in urmatorii cativa ani.
Pe langa semintele pe care le mancam de pe urma blogului, mai este si aprecierea altora, chiar zilele trecute am ajutat pe cineva si chiar se observa ca ii place ce am facut…
Eu nici nu stiu de ce m-am apucat de blogging, poate din curiozitate. Dupa un timp a inceput sa imi placa si am continuat sa fac asta. Chiar daca nu sunt un olimpic la romana, incerc sa scriu cat mai corect. Iti apreciez blogul si continua sa scrii pentru ca o faci bine.
Multumesc mult, de astazi revenim la regimul normal: minim 1 articol pe zi.