Se încheie un an ciudat din punct de vedere profesional. Nu neapărat rău, dar cu siguranță diferit de ce mi-aș fi imaginat la început. A fost un an cu suișuri și coborâșuri, cu perioade în care lucrurile au mers greu și cu altele în care s-au legat exact când aveam nevoie. Privind în urmă, îmi dau seama că a fost un an de tranziție, de reașezare și de muncă multă, uneori invizibilă.
Finalul, însă, este unul încurajator. Simt că lucrurile se așază, că direcțiile devin mai clare și că munca depusă în ultimele luni începe să aibă sens. Profesional, nu pot spune că a fost un an spectaculos, dar a fost unul necesar. Un an care m-a forțat să fiu mai atent, mai calculat și mai răbdător.
Dincolo de partea profesională, anul acesta a venit și cu evenimente frumoase, care au cântărit enorm. M-am însurat, iar asta a schimbat multe lucruri în bine. Priorități, perspective, liniște. Sunt genul de lucruri care te ajută să vezi mai clar ce contează cu adevărat și să nu mai alergi haotic după tot felul de validări inutile.
În ultimele luni am muncit mult. Poate mai mult decât se vede din afară. Am pus bazele unor proiecte, am testat idei, am construit infrastructură și am tras linii acolo unde era nevoie. Nu toate au ieșit, dar fiecare a lăsat ceva în urmă: experiență, lecții și direcții mai bine definite.
Tocmai de aceea, chiar cred că 2026 va fi un an complet din punct de vedere profesional. Am câteva direcții cel puțin interesante, care mă motivează și mă fac curios. Nu vreau să le forțez, dar nici să le las să treacă pe lângă mine. Simt că sunt pregătit să le duc mai departe cu mai multă maturitate și mai mult echilibru.
Anul care se încheie nu a fost ușor, dar a fost sincer. Iar finalul lui îmi dă exact ce aveam nevoie: încredere că sunt pe drumul bun.