Am un cont pe YouTube foarte bine organizat, am dat subscribe numai la ce-mi place, ce vreau să văd în fiecare zi și știu când să intru acolo să-mi iau doza de liniște. La subscribe îl am și pe Levi care mă face un melancolic de fiecare dată când îi văd clipurile, chiar dacă nu i le promovez pe toate, ci doar pe cele ce mă mișcă cel mai mult, sunt obligat să fac asta? nu, dar e normal să o fac.
Să mă aproprii puțin de subiectul dezbătut de Levi în videoclipul de mai jos. Ții minte când erai copil și erai pedepsit de părinții tăi pentru că ai făcut ceva rău? Rămâne o pată în viața ta și de la cea mai mică pedeapsă. Părinții tăi vor să fii ceea ce nu au reușit ei să fie. Tu o sa moștenești mentalitatea asta și când o să ai un copil ai să vrei să fie ce nu ai reușit tu să fii. O să-ți pedepsești și tu copilul, o să-i strici și tu o parte din copilărie cu aceste pedepse sau cu unele reguli. Ești obligat să respecți pedeapsa pusă de părintii tăi? Nu, dar aici intervine frica.
„Iar au venit prostii ăștia în vizită la noi” – unii adulți rostesc des aceste cuvinte. Copilul vede și o să înceapă să gândească și el la fel, o să catalogheze musafirii drept prosti, numai pentru că părintii lui au spus asta.
„Ce ar fi lumea fără reguli?”. Multi ne-am pus această întrebare, dar nu multi s-au gândit cum a gândit Levi în videoclipul de mai jos. Vreau să vă uitați la tot videoclipul, dar fără să faceți altceva în paralel. Vă rog să vă uitați la clip și atât, fără alte tab-uri în browser. Rezultatul? Ești pus pe gânduri pentru mult timp și probabil te vei schimba putin.
Am vazut tot videoclipul si cred ca acesta spune tot ce as putea comenta eu.
Adica cuvintele nu-si mai au rostul… Are foarte mare dreptate! Oricum, mi-a schimbat putin parerea despre anumite lucruri.
Ti-as recomanda si eu inca un canal de youtube cu un om care face o treaba asemanatoare cu al lui Levi: http://www.youtube.com/user/MaribolHD/videos?flow=grid&view=0
Oricum, pentru mine articolul tau si-a atins scopul… Multumesc!
Fără reguli lumea ar lua-o razna. Mult mai rău decât a luat-o deja. Nu știm să ne oprim, să punem stop „relelor” și atunci, câte o regulă de asta bine pusă la punct ne face să ne gândim de două ori înainte să facem ceva. Sau cel puțin așa ar trebui, chiar dacă nu se întâmplă.
Trăim într-un haos în care legile, regulile sunt adesea încălcate, tocmai pentru că ele există.
Cât despre copii. E adevărat, mie cel puțin mi-au influențat părinții drumul făcându-mă să accept să fac ceva ce nu-mi place. Dar mă gândesc că încă nu e prea târziu să aleg altceva și să am curaj să renunț la ceea ce am acum. Momentan nu am copil dar, dacă voi avea îl voi lăsa să-și urmeze visele, indiferent care ar fi alea. Pentru că atunci când părinții te susțin să faci ceva ce-ți place în viață, ai puterea de a risca știind că cineva îți e alături.
Ce-ar fi fost dacă am fi fost lăsați liberi, fără legi, fără reguli, fără nimic? Oare am fi fost la fel de doritori de a face ceea ce nu e voie în momentul de față? Oare am fi avut mai multă bunătate în suflet și ne-am pune limite de unii singuri?
Nu cred. Pentru că tocmai această libertate ne-ar face să nu mai ținem cont de nimic.
Întotdeauna o regulă impusă ar trebui să aibă o explicație. Să știi care sunt consecințele încălcării ei. Dacă ți se spune „nu fă aia că n-ai voie”, e clar, îți dorești s-o faci pentru că „n-ai voie”. Dar, dacă ai știi de ce nu ai voie, cu siguranță dorința de încălcare s-ar diminua.
Regulile astea ne domină. Și nu pentru că ne dorim noi asta, ci pentru că nu avem o altă soluție.