L-am învățat în urmă cu câțiva ani, când era practic singurul lucru pe care îl făceam când ieșeam din casă. Îmi aduc aminte că eram în perioada cu bac-ul și tenisul de masă reprezenta pauza mea de la învățat (asta nu că m-am omorât eu prea tare cu învățatul, dar trebuia să stau mai mult în casă pentru a nu mă simți oarecum vinovat). Nu l-am jucat niciodată la un nivel înalt, ci doar de plăcere. Nu am avut niciodată o paletă profesională și personală, ci am jucat doar cu paletele ce-mi erau oferite de la sala de jocuri de unde închiriam masa și uneori cu unele palete mai bune ale prietenilor.
Îmi place să-l practic pentru că găsesc o anumite strategie în el, iar în orice moment al jocului poți prelua sau pierde conducerea.
Mă gândesc serios să îmi fac un obicei săptămânal din a practica acest sport pentru că nu numai că face bine corpului, ca orice alt sport, ci mă și relaxează și mă ajută să mă deconectez de la stresul acumulat din ceea ce numesc eu „muncă”.
Jocul devine tot mai interesant când adversarul este apropiat ca valoare de tine sau mai bun.
