Am urmărit podcastul de la PressOne cu Selly. Îmi place să-l ascult pe Selly, ocazional. Are multe lucruri bune de spus din industria noastră, dar ușor-ușor începe să semene tot mai mult cu restul. Reținut de interese.
Reținut să spună că CG e de căcat, reținut să spună că Nicușor era o variantă mai curată decât Antonescu și așa mai departe. Terenurile din Costinești au iz de PSD, banii de la păcănele sunt frumoși, bugetul nu mai iese la fel fără tutun și nișe mai sensibile, etc.
În intervalul 36:21-40:25 din podcast vine întrebarea roșie, legată de prezența sponsorilor de la Beach Please din domeniul tutunului și a jocurilor de noroc. Vine un răspus cu mulți de ”ăăăă” și ”ââââ”, neclar. O încercare de eschivă a lui Selly, dejucată frumos de moderatoarea podcastului.
Placa cu brățările de pe care nu se pot achiziționa astfel de produse, că spațiul este unul foarte safe, mai safe decât afară, că au fost campanii de informare cu privire la consumul de substanțe.. e o încercare frumoasă. Este adevărat că sunt utile toate astea, dar sunt mai degrabă o formă din a lua bani de la păcănele și tutun mai mascat. ”Da bă, noi luăm, dar și facem ceva împotriva lor.”
Toate argumentele de mai sus sunt ușor de demontat. Este adevărat că un minor nu poate achiziționa tutun cu brățara lui de minor, dar lângă el este un major care poate cumpăra și pentru minor.
Era mai utilă o campanie de informare despre pericolul jocurilor de noroc, DAR fără jocuri de noroc plasate la 2 pași.
Un răspuns mai bun și mai sincer era: ”nu se pupă bine domeniile respective cu minorii, dar ne dau bani, iar eu fac Beach Please pentru bani.”