Pentru că de ce nu? Sunt rari rău de tot românii cu care te mai poți lăuda și cu toate astea preferăm să îi spurcăm pe cei ca Simona Halep, care este apreciată mai mult de străini decât de noi.
Am stat în ultimele două zile într-un grup de oameni buni, cu funcții respectabile și o poziție în societate de apreciat. Cu toate astea, respectul național lasă de dorit. Că Simona nu are fizic, că nu are voleu, că nu are tehnică, că e machidoancă și asta nu e întotdeauna o calitate, că are mâinile scurte, că nu mai rezistă mult timp pe locul 1, etc.
Posibil ca toate lucrurile din rândurile de mai sus să fie complet adevărate, dar a reușit cu toate defectele enumerate să ajungă numărul 1 MONDIAL și să-și păstreze locul în top 10 de mai bine de 200 de SĂPTĂMÂNI. Poate ne-am învățat noi să auzim asta, dar cuvintele astea, înțelese și citite cu gândul la ele, sunt incredibile.
Cei care fac ceva sunt criticați, deloc constructiv, iar ceilalți – putorile – sunt apreciate sau cel puțin sunt scutite de astfel de răutăți.
