Când te gândești la meseria de polițist te duci clar cu gândul la ordinea națională, la ajutorul celor aflați în pericol și la stabilirea unor reguli de bun simț pe care să le respectăm pentru a nu fi într-un haos total, nu?
De altfel, la un search simplu pentru cuvântul „poliție”, pe Wikipedia apare următorul rezultat:
Principale sarcini ale poliției sunt următoarele:
a) asigurarea respectării legii, menținerii liniștii și ordinii publice în societate;
b) protecția și respectarea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului;
c) combaterea criminalității;
d) acordarea asistenței și serviciilor populației în conformitate cu legislația în vigoare.
Bun, acum să trecem la nelămurirea mea. Dacă un polițist găsește un copil pierdut și îl ajută să-și găsească părinții, este erou? Dacă un polițist vede un hoț cum fură din magazin niște lucruri și îl prinde pe acesta, este erou? Dacă un polițist vede vreun cetățean că aproape moare pe marginea străzii înecându-se și aplică niște tehnici de prim ajutor învățate și exersate la școala lor de polițiști, este erou?
Dacă asta înseamnă să fii erou, înseamnă că polițiștii adevărați sunt doar ăia care pândeau printre scândurile de gard ale lui Dincă când acesta tranșa fetele în casă..
Un polițist TREBUIE să se ocupe cu astfel de lucruri pentru că este în fișa postului, după cum scrie și în materialul extras de pe Wikipedia, nu doar să stea în boscheți cu radarul și să caute tinerii printre dinți prin parcări să nu fi mâncat semințe. Un polițist care îndeplinește sarcinile meseriei nu este erou, este polițist și atât. Că nu sunt mulți care mai înțeleg meseria asta, este cu totul altceva, dar pe lângă figurile și arfele de „eu sunt cineva” mai trebuie pusă mâna la treabă din asta de eroi.
