Iohannis al României, acest Christoph Daum al fotbalului românesc

Urmăream aseară, înainte de somn, emisiunea Denisei Rafai cu Adrian Năstase. Nu eram foarte atent la viața politică din momentul în care dumnealui a activat, dar din ce am văzut aseară pare un om cu multă cultură. E a doua seară în care încerc să urmăresc emisiunea integral, dar nu-mi iese. În prima seara am adormit cu telefonul pe YouTube, deci s-a uitat emisiunea la mine.

Ideea este alta. Nu-mi amintesc exact fragmentul în care Năstase își spunea părerea despre Iohannis, dar îmi amintesc ce am gândit eu. Klaus Iohannis este pentru România exact Christoph Daum pentru naționala României. Adică așteptări mari, realizări puține spre deloc.

Asemănările sunt mult mai evidente decât atât. Amândoi germani, amândoi impunători prin statură și foarte serioși la prima vedere. În amândoi s-a pus multă speranță și au fost văzuți ca fiind salvarea României, unul al fotbalului românesc, altul al țării. Dar amândoi au dezamăgit. Daum a fost trimis repede acasă când și-a dat toată lumea seama că este o fâsâială, la Iohannis lucrurile sunt puțin mai complicate.

Fără doar și poate o să aibă aceeași soartă și germanul care încă rezistă pe funcție românească, este vorba doar de timp. Până acum a avut spre cine arăta cu degetul, acum e singur pe plantație. El și oamenii lui. Și acum va ieși la iveală incompetența dumnealui.

Să nu mă înțelegeți greșit, l-am votat pentru că am fost păcălit și eu de modul în care-ți inspiră încredere. Își va termina cel de-al doilea mandat, dar în următorii ani va avea o misiune grea. Nu avem încă o opoziție puternică și așezată, dar se va forma sau reforma.

Salvarea neamțească a României

Când a venit Daum la națională am crezut cu toții că vom câștiga imediat totul. La fel am crezut și când a câștigat Iohannis alegerile. Noi, românii, avem o impresie mult prea bună despre germani în general, dar se pare că oamenii de etnie germană care activează în țara noastră, cel puțin cei doi amintiți, nu se potrivesc expresiei devenite clișeu ”e lucru nemțesc, nu moare niciodată”. În altă ordine de idei, Golf-urile și Passat-urile aleargă nestingherite pe străzile noastre și duc milionul de km. Lucrurile nemțești sunt bune, oamenii de la noi nu prea. Sau pur și simplu nu-i vedem noi pe cei buni.

Cei doi, Daum și Iohannis, se aseamănă chiar și prin scandaluri. Amândoi au câte o pată neagră despre care s-a scris. Despre Daum cum că ar fi un consumator veritabil de substanțe nașpa și femei, iar despre Iohannis sunt cunoscute scandalurile apărute în presă cu adopțiile.

Avem prea puțină încredere în noi, ca popor. Este adevărat, avem motive pentru asta, dar lucrurile trebuie să se schimbe. Putem deveni mai buni, trebuie!