Îmi plac foarte mult copiii, nu cred că am mai spus asta pe blog. Îmi plac pentru că sunt foarte frumoși și inocenți, îmi place să îi privesc, dar mi-e cam teamă să îi ating sau să-i iau în brațe, mi-e teamă să nu le fac ceva rău fără să-mi dau seama. Sincer să fiu, nici nu știu cum să mă fac plăcut de un copil, nu știu că comunic cu el și de cele mai multe ori ei ajung să se ascundă după un părinte de-al lor sau să fugă de mine.
Îmi iubesc familia și toți membri acesteia și mi-e tare drag să îmi văd verii cum au grijă de copii, cum au grijă să le ofere ce au mai bun, cum încearcă să le facă toate poftele, dar totuși să îi crească corespunzător și îmi mai place să privesc bucuria și mândria din ochii lor atunci când noi, ceilalți membri, lăudăm și ne minunăm de istețimea și frumusețea puilor de oameni.
Mereu am spus că îmi doresc și eu doi copii, o fată și un băiat. Îmi doresc ca băiatul să fie mai mare ca fata sau să fie măcar de vârste apropiate. Vreau ca fata mea să fie protejată de băiatul meu curajos, vreau să-i văd cum se iubesc și să observ cum își oferă protecție unul altuia, la orice sens posibil. Dar deja vorbesc despre lucruri care se întâmplă la vârste mai înaintate, nu am spus încă de faza când ei sunt doar niște minuni mici. Despre acea perioadă, mă gândesc că o să-mi placă să mă uit după leagăne copii, după jucării sau hăinuțe.
Chiar dacă mulți nu ar spune asta despre mine, dar eu chiar sunt un tip căruia îi plac copiii și chiar îmi sunt foarte dragi cei mici, mici de tot, dar și cei care sunt puțin mai mărișori și foarte isteți și curioși.