..de pe vremea când încă se mai juca fotbal în România și aveam echipele cu nume mare precum Rapid, Argeș, Petrolul, Oțelul Galați, de ce nu și FC Vaslui (chiar dacă a fost prezentă pe prima scenă a fotbalului românesc pentru o perioadă scurtă de timp, băieții chiar și-au lăsat pata și au făcut cunoscut acest nume).
Ei bine, atunci era un arbitru de care se ferea toată lumea și-ți era frică că-ți poate decide un meci din două fluiere proaste, despre Alexandru Tudor este vorba. A trântit câteva partide și prin afară care, la fel, nu au rămas fără critici la adresa lui. Că acum este numit „unul dintre cei mai buni arbitri români” și este un „apostol al cartonașelor” este doar pentru că nu mai activează și intră în cauză vorba „despre morți numai de bine”, dar pe vremea aia era porcit foarte des.
A avut o perioadă (anul trecut, pe final) când era prezent prin presa de sport cu niște citate din astea siropoase, precum „Fotbalul te aduce lângă Dumnezeu”, greu de înțeles de altfel. Care este legătura dintre morții și răniții, organele băgate și scoase la fiecare preluare proastă, intrare mai dură sau șut care nu este pe spațiul porții și Dumnezeu, numai Alexandru Tudor știe, dar nu-l întreabă nimeni pentru că are barbă mare și pare din filmul ăla cu biserici.. e ce trebuie.
Acum a semnat cu FCSB, se ocupă de academia de copii de acolo care nu a produs nimic până acum. Împreună cu Gigi o să transforme școala aia de fotbal pentru copii într-un adevărat centru de teologie. La încălzire se va cânta Crezul și la fiecare ratare, în loc de tradiționalul „să-mi bag p**a”, se va spune doar Înger, îngerașul meu.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
