Trăim într-un moment foarte periculos pentru România, dar totodată într-un moment cu multe oportunități. Echipa Nicușor – Bolojan chiar poate face chestii bune, dar nu în condițiile date. Bolojan și-a asumat funcția, pare că are oameni pregătiți în jurul lui, stă bine și pe partea de comunicare, lucrurile se mișcă.
De cealaltă parte, Nicușor face principala greșeală pe care o putea face după un mandat cum a fost cel al lui Iohannis. Tace.
Este momentul în care președintele trebuie să comunice mai mult decât oricând. Trebuie să-și spună părerea despre orice, păreri asumate și aliniate cu cele ale lui Bolojan. Echipa asta trebuie să pară că funcționează, chiar dacă cel care muncește este doar Bolojan.
Suntem în pericol pentru că lumea este complet îndobitocită. Efectul Georgescu, efectul AUR, conspirațiile, toate cresc și au reech mare. Sunt atât de mulți cuceriți care nu mai pot fi aduși pe calea cea bună încât mi-e teamă de viitorul nostru. Oamenii nu mai cred în nimic, nici măcar în lucrurile evidente, trăiesc cu toții într-o poveste de asta în care orice realitate este o conspirație, nu se mai raportează la nimic fiind real și pe bune. Toate sunt create, toate sunt sorosiste, regizate, inventate.
Cei din AUR, care păreau la un moment dat că vor să devină un partid frecventabil și de bun simț, au ajuns să iasă public cu declarații rasiste! Și când cuceriții acționează în consecință, spun că totul este regizat! ȘI OAMENII CRED!
Direcțiile pe care trebuie să mergem sunt clare.
Jurnaliștii trebuie să-și facă treaba mai bine ca niciodată. Să pună mai multe întrebări, să scoată la suprafață ceea ce se ascunde „dedesubt”, să atace atunci când este cazul, să întrebe simplu „de ce?” și „cum?” la aberațiile spuse de georgiști, simioniști și alți cretini. Pentru că aceste două întrebări simple i-ar lăsa blocați în cele mai multe situații.
În al doilea rând, fiecare român care a rămas necucerit trebuie să facă un pas în față. Să-și spună părerea, să convingă, să ceară mai mult de la echipa asta Nicușor-Bolojan. Ei chiar pot să livreze, dar trebuie împinși de la spate. În special președintele, care nu își mai permite luxul tăcerii.
Hai, Nicușoare, tată… fă ceva!