Simt din nou, ca de fiecare dată când văd ceva legat de Expo&Burn, euforia și sentimentul de împlinire, cum se ridică părul pe mână și fericirea rezultatului. Este un motiv pentru care mulți se alătură unei echipe frumoase care dezvoltă mult, fiecare persoană care-și investește timpul cu noi. Sunt cel mai mândru voluntar când privesc în urmă la realizări, când văd că am reușit să motivez o armată de oameni frumoși, cu un potențial enorm, oameni care au devenit prieteni și s-au apropiat cel mai mult la Expo&Burn.
Liga Studenților de la Mecanică face parte din mine, este o cărămidă puternică din personalitatea mea, din caracterul și principiile mele. Am crescut aici câți nu cresc alții într-o viață, iar evoluția de la cel mai leneș voluntar la președintele acestei asociații cu tradiție, cu pretenții, cu așteptări a fost unul pe care o să-l povestesc generațiilor LSM-iste următoare.
Cât de mult poate construi o echipă un astfel de proiect? Nici noi, cei care încă muncim la el, nu putem spune acum. Suntem mereu cu gândul la un viitor proiect, la noi idei, la alte oportunități de dezvoltare, iar în drumul ăsta nu realizezi tot ce ai făcut, ci doar te gândești la ce urmează să faci. Trec anii și vin din urmă alți voluntari dintre care încerci să-i scoți în față pe cei mai buni, iar de cele mai multe ori, cei mai buni sunt cei care își dedică timp și lasă spiritul LSM să le curgă prin vene (cea mai bună expresie auzită în viața mea de voluntar LSM-ist – „îmi curge sânge LSM-ist prin vene„).
Mă lovește un val de mândrie combinat cu tristețe, pentru că urmează să se termine, pentru că trag cât pot de tare să scot în față o generație următoare, pentru că prim-planul nu înseamnă numai cât de mult reușesc eu să mai motivez, ci ce oameni reușesc să cresc, motivez, inspir – se apropie pensionarea LSM-istă și este cel mai dureros pas din ultimii mei ani. De aceea poate am și deviat de la subiect și-am intrat în ceea ce înseamnă liga asta frumoasă pentru mine, nu doar Expo&Burn.
Revenind la evenimentul auto, e o experiență pe care nu ai cum să o duci la capăt, în condițiile pe care eu le-am prins și urmează să le mai prind pentru o ultimă dată în acest an, dacă nu ești cu toată inima acolo. Mâneca ta este mereu trasă de restul echipei, care așteaptă să plece tot de la tine, fiecare indicație, fiecare sfat, fiecare moment. De cealaltă mânecă trag sponsorii, autoritățile și presa.. aici trebuie să scoți cea mai diplomată parte a ta și să lași golăneala și tonul cu care echipa ta funcționează ca un organism.
Fiecare derapaj te face să-ți arunci privirea la public, pentru că te interesează să îi mulțumești, să zâmbească, să facă poze, să le placă ce ai realizat. Când vezi câte un frumos în galben într-o mașină de drift știi că e de-al tău și te bucuri pentru că pe el îl mulțumește o tură de nebunie, iar mai apoi va reveni la treabă, la coordonat parcarea, la asigurat buna desfășurare a evenimentului de la A la Z, mai motivat și mai bucuros ca niciodată.
Mergi la fiecare drifter și te interesezi de nevoile lor, dar și de faptul dacă sunt mulțumiți și le place acolo. La fel faci și cu partenerii, cu voluntarii, cu DJ-ul, cu oricine e implicat în nebunia asta. Te hrănește fiecare răspuns pozitiv și fiecare task neprevăzut pe care-l duci la bun sfârșit împreună cu #GașcaFrumoasă.
După cele două zile de nebunie, ești extenuat dar îți vine să plângi. Să plângi pentru că mai vrei, pentru că ți-ai văzut echipa acolo, muncind ca niciodată și organizată impecabil. Abia aștepți o ediție următoare, implicat fiind. Expo&Burn este minunat din exterior, suntem siguri de asta, dar genial din interior. Muncă titanică, certuri mici, dar productive, zâmbete, degetele mari de la mâini ridicate – însemnând că toate merg ca pe roate, cauciuc până în cea mai ascunsă venă, foame și sete ca niciodată, frig, cald, orice stare de disconfort, dar toate astea trec pe loc, la primul derapaj, la primul zâmbet al publicului, la prima felicitare a oamenilor din exterior.
LSM-ul iubește Expo&Burn, Ababei iubește LSM-ul.
Se apropie vremea când o să plâng după voi, #GașcăFrumoasă. Nu pentru că nu o să mai fiu alături de voi, pentru că nici dacă mi-ar interzice cineva, nu aș putea să mă rup de LSM, ci pentru că trebuie să vină altă echipă, pentru că am ajuns la capătul scărilor, iar următoarea treaptă e pensionarea LSM-istă.
Nu am scris nici măcar 10% din toată povestea Expo&Burn, LSM, T10.. Vor mai urma articole, dar niciodată nu va fi îndeajuns pentru a transmite ceea ce simt..