Viața ne pune deseori în anumite situații în care trebuie să luăm decizii clare, curate și fără cale de întors, aceeași viață îți va arăta în timp dacă deciziile tale au fost corecte, potrivite pentru ține sau greșeli irecuperabile. Drumul spre succes înseamnă voință, caracter și acuratețea deciziilor, dar într-o cantitate enormă contează și oamenii pe care i-ai cernut de-a lungul timpului, te vor influența atât cei pe care îi ai lângă tine, cât și cei la care ai renunțat.
Și în acest punct intervine problema mea, poate e prea mult spus „problemă”, poate e doar un lucru care mă afectează acum, un lucru din care fără discuții învăț ceva și, cu siguranță, un lucru care mă va face mai puternic. Nu înțeleg de ce unii oameni fac tot posibilul să îndepărteze sau să scape de oamenii care le vor binele în favoarea celor care oferă plăcere pe termen scurt, care nu oferă siguranță și lângă care viitorul nu sună potrivit.
E posibil că în încercarea „disperată” de a trage alături, de a construi împreună și de a merge pe drumul visat, să se întâmple unele chestii greșite, să apară unele semne de întrebare, să îți vină să renunți pentru că aceasta este cea mai ușoară cale, cel mai ușor pas, dar trebuie știut că fiecare pas, fiecare privire, fiecare vorbă ori gest are o explicație. Sunt omul care are nevoie de siguranță și liniște mai mult decât orice, de asta îi înțeleg perfect pe toți cei care luptă continuu, fără oprire, care cad de x ori și se ridică de x+1 ori, care încearcă până în ultimul ceas să realizeze sau să demonstreze că este omul pe care puțini îl cunosc în adevăratul sens al cuvântului, iar cei care au ajuns până în acest punct au fost sortați după anumite criterii, în acești oameni s-au pus speranțe și s-a crezut că vor fi alături, poate nu pentru toată viață, dar cu siguranță pentru mult timp.
Urăsc oamenii care cedează ușor, care aleg cea mai scurtă cale și pentru care orgoliu contează mai mult decât orice. Aceștia sunt oameni predestinați eșecului.
Acesta nu este un articol scris neapărat că mi s-a întâmplat mie, ci scriu în general, pentru o masă mare de persoane. Venind vorba de mine, o să am grijă mereu de oamenii pe care îi țin lângă mine, o să schimb însă o chestie-o să fiu mai discret, mai ascuns, o să evit să iau o decizie până în momentul în care am argumente solide pe baza căruia să dau verdictul.
Oamenii sunt periculoși, capu’ sus!
Un prieten de-al meu spunea cândva: „Mult Soare!” (și nu făcea referire strict la vremea de afară)
Nici nu stiu ce sa zic. Ai trecut atat de repede prin cateva stari diferite incat ma intreb, ce se intampla? O deceptie, o renastere, o dezamagire, un regret. Speranta! Si mai mult Soare! Zambeste!
Asa este Adriana, e o perioada mai grea, dar imi revin.