Aparent, există persoane care nu doar că nu au curajul să-și asume o opinie, dar simt nevoia să o facă ascunși în spatele numelui altuia. Al meu, în cazul ăsta.
Este un gest care m-a surprins, recunosc. Nu știu cu ce am deranjat și pe cine, dar cu siguranță cineva a decis că vrea să-mi facă rău.
Ce s-a întâmplat de fapt? A fost folosită adresa mea personală de e-mail și poza asociată gravatarului meu, pentru a lăsa comentarii care nu-mi aparțin. O formă mică de impostură digitală, dar una care spune foarte multe despre caracterul celui care a făcut-o.
Un astfel de gest este neasumat, lipsit de curaj și de demnitate. Pentru că, dacă ai ceva de spus, o poți face sub numele tău real. Cu argumente, cu responsabilitate. Altfel, nu ești decât un anonim frustrat, un om care trăiește din ură și se ascunde în spatele tastaturii.
Nu am deranjat niciodată pe nimeni, cel puțin nu intenționat. Însă am observat că trăim într-o perioadă în care libertatea de exprimare este folosită greșit: ca o scuză pentru răutate, pentru atacuri personale și pentru manipulare.
Cineva crede că poate să-mi murdărească numele și imaginea, dar adevărul este că nu poți fura identitatea unui om dacă nu ai una a ta. Și în spatele acestor gesturi mici, ascunse, se vede toată mizeria unui caracter.
