Se întâmplă o chestie cel puțin amuzantă în ultima vreme cu privire la alegerea antrenorului pentru naționala de fotbal a României. E mult spus alegere, ci mai bine o milogeală pe la toți antrenorii cu nume din fotbalul românesc. E mult spus și ”fotbal românesc”, dar asta e o altă discuție.
Nu mai era mult până să se prindă fiecare antrenor despre ce este vorba la națională. Ai câteva antrenamente pe an, timp în care se dorește ca antrenorul respectiv să facă minuni. Minuni care nu prea există într-un fotbal în care nu se mai dorește performanță de cel puțin 15 ani. Este vorba doar despre bani, iar Gigi e campionat pe partea asta. A înțeles exact cum funcționează marketingul la acel nivel și reușește prin câteva behehe-ituri să crească semnificativ cota unor fotbaliști care abia scot capul în lume, prematur pentru nivelul la care se văd.
Sunt curios cât timp o să mai accepte antrenorii să meargă la FCSB. Este clar că Petrea nu o să reziste foarte mult timp, iar antrenor mai umil și mai aplecat în fața lui Gigi e greu să găsești.
Revenind. E greu să mergi într-un loc în care-ți sunt sparte toate oalele în cap, fără să ți se acorde suficient timp să-ți pui amprenta pe jocul unei echipe formate din fotbaliști care nu au jucat 3 meciuri împreună. E greu și să faci o selecție astfel încât să-i mulțumești pe toți. Când spun toți nu mă refer la fani, noi suntem ultima grijă. Mă refer la patroni, conducerea federației, impresari, diferite persoane care au influență și interese în acest mediu.
Antrenori buni ar fi, dar au prea mult sânge pentru a ajunge sclavii unora ca Stoichiță sau Burleanu. Îi amintesc aici pe Mircea Lucescu, Cosmin Olăroiu, Ladislau Boloni.
Nu o să vrea niciun antrenor cu caracter să vină la națională în condițiile actuale. Deci toată această vâlvă este făcută doar pentru presă. În final o să fie numit tot un antrenor cu puțină experiență sau fără prea multe realizări în carieră. Scuza va fi: ”am încercat să negociem și cu nume importante, dar ne-au refuzat”.