Mi s-a întâmplat ceva interesant. Am lucrat până de curând alături de o echipă pentru a promova un proiect. Proiectul interesant ca idee, cu potențial, dar nu e suficient.
Din motive de bani am plecat primul din acel proiect, ca mai apoi să plece și restul echipei. Plecare cu scandal, cu ambiții și superioritate, tipic angajatorilor care au ceva capital și consideră că toată lumea este a lor. Nu au știut niciodată cu ce mă ocup și au considerat întotdeauna că fac prea puțin pentru ce-mi ofereau. Nu s-au obosit să scrie în google ”ce înseamnă SEO”, ”ce înseamnă social media management”.
Printre task-urile zilnice, mai rezolvam și problemele apărute peste zi, mai scriam o ofertă, un text frumos pentru un client, de-astea. Au simțit că am potențial, dar nu au vrut niciodată să mi-l fructifice. Cu bani, firește.
După ce am plecat și s-au spus multe despre nimicul pe care-l făceam eu, m-au contactat să revin într-o nouă echipă, să trag pentru același obiectiv. Bun, deci nu făceam mare lucru, simțeai că-mi dai bani degeaba, erai bucuros că ai scăpat de mine și acum mă vrei înapoi?
Dacă nu făceam nimic concret înainte, acum de ce-mi faci ofertă?
Amuzant. Prea multă muncă vreți să vă presteze angajații pentru bani de nimic.
Nu am vrut sa am parte de scandaluri, dar și exitul meu de la unul din angajatori s-a lăsat cu intimidări de cartier și amenințări pe față :)). Eu mi-am văzut de drum, desi nu pot spune că nu am avut niște trăiri in acel moment, prin care aș fi dat niste replici. Am tăcut, mi-am văzut de treabă la noul loc de muncă. La niciun an, am primit o ofertă care m-ar fi coafat in momentul in care am plecat de la ei. Financiar o duceam mai bine unde eram, dar perspectivele in acel moment păreau mai bune la foștii. Am zis pas, fiindcă oferta a venit de la omul care a coborât prea mult stacheta când am ales să nu continuam colaborarea de muncă.