De când m-am retras din voluntariat, mediul în care mi-am construit o experiență bogată și un CV puternic, am încercat să-mi găsesc un drum în care să mă simt eu. Online-ul a rămas și o să rămână pentru totdeauna un aspect important de care mă ocup, în care mă implic și în care vreau să construiesc, dar nu un mediu în care vreau să-mi investesc tot timpul. Am gustat și din munca pe teren în voluntariat, trezit de dimineață alergam în toate direcțiile și stăteam în ședințe jumătate de zi, nu pot să zic că nu-mi place, aș minți.
Am multe idei pe viitor și încep să cred tot mai mult în ele, dar ăsta e subiectul unui alt articol.
Revenind la online, căci despre asta voiam să scriu în acest articol, avem un aspect întâlnit și în offline pe care oamenii refuză să-l înțeleagă. Oamenii care conduc o echipă au nevoia de a se impune într-un anumit fel, iar de cele mai multe ori aleg calea greșită. Am lucrat cu sute de clienți care îmi dădeau o energie pozitivă și pentru care voiam să livrez mai mult decât mi-au cerut. De partea cealaltă, sunt o mulțime de persoane care nu înțeleg cum se conduce un proiect online și folosesc o atitudine complet greșită, atitudine care nu face nimic altceva decât să conducă proiectul spre eșec.
Până în urmă cu o lună m-am ocupat de un proiect care mi-a fost drag, dar pe care am început să-l privesc cu alți ochi de la o lună la alta, din diferite considerente. Când munca ta nu îți este înțeleasă, pentru că apreciere e prea mult de la o astfel de persoană, nu ai cum să dai înainte, indiferent de cât de ambițios ești. Din toate astea, singurul care are de suferit este proiectul.
Treaba asta se întâmplă și în majoritatea business-urilor, acolo unde managerii sunt mult prea ocupați cu sărutatul dosurilor șefilor și vor să impresioneze printr-o atitudine ciudată. Productivitatea este înțeleasă greșit și se sare peste pauze din dorința de a se lucra mai mult, dar nu și mai eficient. Starea angajaților la locul de muncă se degradează de la o zi la alta, iar asta nu poate conduce la nimic bun și nici nu poate fi reparată în scurt timp.
Pentru că am oferit context din voluntariat trebuie să fac o paralelă cu acel mediu. Cât timp am fost președintele unei asociații de voluntari am încercat să-mi țin echipa cât mai motivată. Înțelesesem că echipa trebuie să fie mereu motivată, mândră de rezultate și mereu cu gândul la mai mult, iar asta a funcționat. Încercam să-i ambiționez chiar și pe cei mai leneși să-și scoată partea bună în evidență, iar mulți dintre ei au rămas cu un vibe pozitiv chiar și după plecarea mea.
Concluzii
Liderul trebuie să influențeze pozitiv echipa și să-i facă pe membri să înțeleagă că proiectul este important pentru fiecare dintre ei. Atitudinea trebuie să fie întotdeauna optimistă și obiectivele trebuie să crească de la o zi la alta. Când încerci să tragi cu forța de o echipă, proiectul nu poate înainta, nu e firesc. De cealaltă parte, când echipa înțelege proiectul și aportul pe care-l poate aduce fiecare membru, proiectul plutește și devine din ce în ce mai vizibil, mai valoros.