E un aspect pe care l-am observat încă din anii trecuți în care îmi investeam toată energia în voluntariat. De fiecare dată, dar de fiecare dată când trebuie să respectăm un set de reguli, un tabel, o ordine, orice impune organizare, apar câteva persoane care vor să se abată de la ele.
„Am văzut că sunt programat pe data de 11, pot veni pe 8? Aș vrea să vin atunci pentru că îmi vine mai ușor. Cu cine pot vorbi să se rezolve cumva?”. Să se rezolve cumva.. toată lumea vrea ca pentru ei să fie găsită o altă soluție pentru că așa vrea el.
Și chiar dacă nu ești rău inteționat și îți dorești să-l mulțumești, indiferent de motivele bune sau de tot râsul pe care le are, ți-e aproape imposibil să găsești o astfel de variantă. De altfel, dacă nu ar avea o logică organizarea, nu ar mai trebui gândită și ar fi totul după cum poate fiecare, este?
Când faci asta, te eliberezi pe toată munca oamenilor care și-au bătut capul să scoată o schiță după care să ne ghidăm pentru a rezolva o problemă. Și nu înțelegi cât de greu este să găsești o astfel de strategie până când nu ești și tu la masa care trebuie să o stabilească.
Întotdeauna, atunci când am putut să ajut, chiar dacă însemna să fac rabat de la reguli, am ajutat. Nu pe oricine, firește, ci pe cei pentru care eu credeam că ajutorul meu va însemna ceva, că fac un bine. Nu de puține ori persoana pe care am ajutat-o a înțeles că efortul meu i se cuvinea și nu-mi arunca nici mulțumirile aferente.
Alta e ideea, suntem în stare să găsim cele mai penibile motive pentru care să nu respectăm o regulă, o clasificare, o programare, orice impune seriozitate și înțelegere. Nu știm exact ce impune toată acea muncă de organizare și dorim să ne eschivăm, nu pentru că merităm un astfel de privilegiu, ci pentru că e mai confotabil să facem asta.