Perioada asta ne-a deconectat pe toți și ne ține în această stare pentru mult timp. Chiar dacă monotonia este privită ca fiind ceva negativ, aduce multe beneficii pentru fiecare persoană în parte și pentru societate. Vom realiza cu toții acest lucru când va trebui ca lucrurile să revină la normal, deși ne este greu să mai definim normalul acum.
Toată studenția mi-am petrecut-o în jurul activităților de voluntariat și spun asta cu mândrie. Pentru mine facultatea a însemnat o treaptă în care am învățat să mă organizez pe mine, dar și pe cei din jurul meu, iar uitându-mă în urmă chiar cred că am făcut o treabă bună.
Motivația, organizarea, ritmul în care lucrezi sau faci anumite lucruri sunt atribute pe care le dezvolți din mers. Ca reprezentant al studenților ai multe lucruri de făcut, cel puțin așa era în urmă cu 3-4 ani când toată activitatea mea era în jurul asociației de studenți de la Facultatea de Mecanică, și dacă-ți dorești binele echipei din care faci parte este imposibil să nu intri în ritm.
Ritmul era unul alert, apăreau multe provocări, zeci de task-uri zilnice și toate trebuiau să te surprindă într-o stare de spirit pozitivă. Deși fiecare zi era încărcată, nu mă feream niciodată să intru în alte proiecte, să rezolv mai multe probleme, să aduc mai multă valoare echipei pe care o reprezentam.
Nu vreau să încep să povestesc fiecare amintire din acea perioadă, cel puțin nu în acest articol.
A fost o continuă ascensiune până în momentul în care au apărut lucruri care nu mai provocau plăcere sau care te deconectau. Fiecare început de an universitar era dificil deoarece venea după o vacanță în care activitatea era redusă sau lipsea cu desăvârșire. Oricât de mult dorim să ne mințim, pauzele lungi nu te ajută să-ți încarci bateriile și să devii mai bun în perioada următoare de muncă, ci doar te deconectează și-ți afectează productivitatea.
Mi-am pierdut din ritm în momentul în care m-am lăsat demotivat de anumite lucruri din acea sferă, iar ca reacție preferam să mă retrag pentru o anumită perioadă de timp. O gândeam ca o încărcare a bateriilor, așa cum facem mulți, dar de fapt era o deconectare și o pierdere de ritm.
O situație similară se întâmplă acum cu fiecare dintre noi. Devenim mai lenți și ne pierdem din ritm pentru că dezvoltăm tot mai mult zona de confort. Zonă pe care am luptat mult timp să nu o lăsăm să ne influențeze negativ.
Efectele sunt dureroase și de lungă durată. Altfel spus, devenim tot mai puturoși, iar revenirea la normalitate nu ne va prinde în poziție de start, gata de sprint.
Ne adaptăm mediului în care trăim pentru că așa suntem concepuți, iar oricât de mult ne dorim în aceste momente să scăpăm de statul în casă, atunci când vom fi din nou responsabilii unor rezultate ne vom gândi cu dor la această perioadă.