Se întâmplă o chestie ciudată pe care o observ la mine. Ne place să urmărim viața altcuiva, de asta au succes unii vloggeri care nu spun nimic concret, dar oferă conținut zilnic. Nu e de acum, dar acum mi-a venit să scriu despre asta.
Oamenii ăia se chinuie să arate partea cea mai frumoasă din viața lor și nouă ne place asta.
Chiar dacă îmi dau seama că nu fac altceva decât să pierd timp pe care l-aș putea investi în ceva productiv, simt dese ori nevoia să mă uit. Și nu întotdeauna înveți ceva, asta e cea mai mare pierdere.
Pentru că lucrurile nu-și vor reveni prea curând la normal, deci sunt nevoit să lucrez în continuare dintr-un spațiu pe care nu-l asociam în trecut cu munca, trebuie să rezolv cumva această problemă cu timpul pierdut pe YouTube.