Nu știu să înot la cel mai înalt nivel, dar nici nu mă înec într-o piscină. M-am străduit timp de câteva veri să învăț, iar nivelul de supraviețuire la care mă aflu acum nu mă mulțumește. Am apreciat mereu oamenii care știu să se deplaseze în apă cum o fac pe uscat, poate chiar mai bine, și mi-am dorit să fiu și eu unul dintre ei. Încă învăț, chiar dacă nu iau cursuri înot, ci doar încerc să fur stiluri și sfaturi de la fiecare prieten de-al meu care se descurcă mai bine.
Apreciez părinții care își dau copiii la cursuri de înot, familiile care ies des la piscine și tinerii care știu să înoate perfect. Este o aptitudine la fel de importantă ca mersul pe bicicletă, poate chiar mai importantă. Aș putea-o compara chiar cu mersul pe jos. Ne simțim extraordinar de bine în apă, pentru că noi suntem, de fapt, apă, iar atunci când nu știm să ne deplasăm sau măcar să supraviețuim în ea, apare frica.
Poate eu nu mai am timp să merg la cursuri de înot, dar copiii mei cu siguranță vor fi înscriși la astfel de cursuri și vor avea un antrenor personal de înot care-i va învăța să se descurce fără ezitare în apă. Nu aș fi liniștit să-i știu cu teamă de apă și înec, iar eu nu le-as putea transmite cele mai bune sfaturi, nefiind profesionist. Un antrenor de înot cu asta se ocupă, este profesionist, el va scoate tot ce au cei mici mai bun la acest capitol.
Când merg la piscine sau la mare, apreciez acei oameni care sunt foarte eleganți în apă, care sunt relaxați și plutesc atât în sens propriu, cât și figurat. Este clar că acele persoane au luat cursuri de înot sau sunt foarte atrase de acest sport. Diferența dintre o persoană care înoată elegant și una care depune eforturi considerabile este dată clar de experiență și timpul petrecut în apă.