Și asta ni se întâmplă tuturor. Ne umplem mâinile de maro când vine vorba să aruncăm cu el în alte persoane, dar nici măcar nu ne mirosim când facem noi boacăne. Și ar fi un lucru tare bun și sănătos dacă suntem mai mult atenți la noi.
Personal, îmi dau seama că am un milion +1 defecte când mă gândesc mult la mine, când mă auto-evaluez sau când mă compar cu cei din jurul meu. Este un lucru natural, cu toții ne comparăm și tindem să criticăm oamenii din jurul nostru fără să le înțelegem contextul.
Părerile premature nu au valoare sau cel puțin eu nu mi-aș dori să aibă. Realizez că am multe momente în care sunt extraordinar de greșit, iar persoanele care au contact cu mine pentru prima dată în momentele acelea, nu își vor face o părere corectă față de mine, cum nici cei care mă văd pentru prima dată în cele mai bune momente ale mele nu-l descoperă pe adevăratul Ababei.
Revenind la ideea articolului, fără să generalizez, îmi propun singur să nu mai critic fără să mă pun în pielea persoanei respective și fără să le înțeleg contextul, iar acest articol este pentru a mă obliga să fac asta (sau cel puțin să-mi amintesc că mi-am propus cândva să fac asta). Am fost criticat greșit și am criticat și eu, poate mai greșit, și această practică naște prea multă răutate.
Sunt deja destul de rău, încărcat cu mulți nervi care nu fac decât să mă obosească psihic pe mine și pe cei dragi din jurul meu. Am spus-o de multe ori, mai ales persoanelor pe care le iubesc.. dar chiar îmi doresc asta. Vreau să fiu mai puțin nervos, mai mult corect, mai lipsit de critică și mult mai bun.
