Mă consider ca fiind un tânăr în dezvoltare și, fără falsă modestie, un tânăr care va avea succes. Spun asta pentru că mi-am propus asta și cred în mine. Mai mult decât atât, știu și aspectul cel mai important, știu ce-mi place și mă dezvolt continuu în direcția plăcerii mele. Cred cu tărie în ideea că succesul se atinge doar dacă faci ceea ce îți place, defapt așa mi-am definit eu călătoria asta numită succes.
Îmi demonstrez singur, zilnic, că sunt foarte diferit față de generația mea și acest lucru mă motivează și mai tare. În timp ce unii dau vina pe vârsta fragedă că nu au realizări, eu mă dezvolt, cunosc oameni din toată țara, învăț lucruri, întăresc relațiile cu oamenii care mi-s dragi și cred în ei, mă înconjor de oameni pe care îi consider exemple și cel mai important.. mă cunosc pe mine.
Refuz să mă aliniez în rândul celor care sunt manipulați și își lasă viața să curgă de la sine, refuz să continui un lucru după ce realizez că nu îmi place sau nu este pentru mine. Nu-mi văd viața așa, vreau să fac ce-mi place, vreau să muncesc pentru că-mi place să fac asta, dar în stilul meu și pe domeniile care-mi plac pentru că nu sunt deloc puține.
Nu sunt cel mai în măsură să dau sfaturi pentru că nu am cel mai stufos background, dar vă pot invita să acceptați provocarea de a vă lăsa conduși de plăcerile voastre pozitive. Compromisurile ne-au adus în punctul nefericirii și a adaptării la stres, lucru deloc normal. Nu îi pot înțelege și nici nu mă voi lăsa vreodată convins că poți accepta să stai o viață într-un mediu care nu te hrănește deloc.
Cum aș putea fi productiv într-o corporație dacă m-am născut să fiu mereu pe drumuri, să fiu înconjurat de oameni pozitivi? Și dacă răspunsul la întrebarea mea sunt banii, mi-ar plăcea să câștig cât muncesc, nu vreau confortul și siguranța că la sfârșitul lunii am cât vrea superiorul meu să-mi dea, ci vreau să câștig atât cât muncesc. Când rup norii, să mi se rupă și conturile, iar când lenevesc, să nu primesc nimic. Este tristă a doua parte, dar trăind într-un mediu care generează satisfacție și împlinire profesională, nu va exista.
Eu nu o să stau niciodată să-mi pierd un timp relativ consistent într-un mediu care nu-mi mai generează fericire. Vreau să fac ce-mi place!