M-am retras câteva zile acasă pentru că relaxare, pentru că liniște, pentru că familie. Din acest fotoliu al comodității nu doar că îmi încarc bateriile și îmi calculez viitorii pași, ci și observ lucruri cărora nu le dau importanță atunci când sunt în priză. Obișnuiesc să fiu dedicat, să îmi dau tot interesul și să iasă lucruri frumoase de pe urma mea. În jurul acestui subiect este și articolul.
Observ personaje care sunt dornice să se afirme, ahtiate chiar, iar strategia lor de afirmare dă cu piciorul puternic moralității, bunului simț și alți termeni fără de care viața ar fi un război. În lupta asta spre lumină se întâmplă multe, iar fără principii ești ușor de mirosit. Orice gușter poate da cu pumnul în piept, dar lista realizărilor este cea care contează.
De când nu se mai poartă munca? Să îți faci treaba cât mai bine oriunde ești și să fii observat este mai ușor decât să încerci să convingi o masă relativ mare de oameni că tu ești bun nefăcând nimic. Un prieten bun spune mereu „munca nu trădează”. Traduceți munca exact prin activitatea care vă aduce împlinire, rezultate și câștiguri (de orice fel).
Personajul care joacă rolul de subiect al articolului dă din coate să ajungă cineva doar pentru a se lăuda că a ajuns acolo. O să precizez că este vorba despre un veșnic luptător la funcția de primar a unei comune, desprins parcă din rândurile lui Caragiale.
„eu pentru cine votez?”