Astăzi, pentru prima dată, am avut de-a face cu cei de la Prioripost, serviciul de curierat al Poștei Române. Singurul lucru pe care îl pot spune cu certitudine este că nu voi mai apela niciodată la serviciile lor. Nu am trăit comunismul, dar pot spune, din câte am citit și auzit despre acea perioadă a țării noastre, că m-am simțit ca în comunism.
A trebuit să dau 3 telefoane pentru a afla unde îmi este un pachet ce trebuia să îmi ajungă acasă. Primisem marți un sms prin care eram înștiințat că o să îmi ajungă coletul ieri sau astăzi. Când am văzut că a trecut deja de ora 15.00, am început să sun. Prima dată la firma de unde am comandat pachetul, a doua oară la Prioripost București care mi-au făcut legătură cu sediul lor din orașul meu.
Am fost personal să-l ridic de la sediul Prioripost, bineînțeles, după ce am trecut pe la minim 4 ghișee unde am dat buletinul tuturor ce au dorit să-l vadă (motivele nu le știu, dar eu îmi voiam cărțile). Nu cred că-l ridicam astăzi dacă nu spuneam că am vorbit „la București”. Este cel puțin amuzant cum se agită unii angajați când aud că ai sunat la capitală.
Concluzia: Serviciul de poștă din România este de maro. Și fac referire, când spun asta, la serviciul în șine, pentru că angajații sunt niște drăguți, depășiți de situație, care, printre altele, îți spun că nu e vina lor și că trebuie să respecte niște reguli de maro.
De rasul lumii sunt si unele firme de curierat, in situatia asta Posta Romana nu ma mai surprinde.
Norocul tau ca ai nervii tari si ai alergat pe la „n” ghisee.