Pentru că profesorii au avut grijă în cei 4 ani de liceu să-i facă pe elevi să privească acest examen al maturității ca pe un „bau bau” al adolescenței, care îi va urmări toată viața și le va tăia din elan în caz că notele vor fi mici. Lucrurile nu stau deloc așa însă, românii au început să învețe că notele la un examen de acest gen nu definește inteligența deoarece fiecare om este diferit, fiecare are abilitățile sale, punctele sale forte, dar și plăcerile pe care le poate transforma foarte ușor în bani.
Nu BAC-ul este cel care poate face dintr-un adolescent un om de succes, ci modul în care acesta gândește, modul în care știe să aplice și să vândă lucrul la care el se pricepe cel mai bine. Sistemul nostru educațional este gândit prost încă de la primele clase și până la ultimul an de facultate, noi învățăm mult și prost, ieșim profesioniști în teorie de pe băncile școlii, dar praf pe practică, suntem generația de pe urma căreia pot scoate mulți bani cei ce știu să practice o meserie, noi știm să o prezentăm, știm să o explicăm, dar nu știm să o aplicăm, iar din cauza acestui minus vom fi nevoiți să plătim.
Fă ce-ți place tinere, nu mereu trebuie să urmezi niște păși standard pentru a ajunge la succes. De cele mai multe ori, cei care au ieșit din țipare au făcut lucruri memorabile, oamenii care au avut curajul să spună că sistemul este de căcat au câștigat de cele mai multe ori.
Nu încurajez pe nimeni să ia BAC-ul în derâdere, ci spun doar că este privit cu teamă, am discutat azi cu niște elevi care mâine susțin prima probă și erau „căcați pe ei” de frică, nu este deloc ok să facem din acest examen ceva de speriat, pentru că nu e, suntem pregătiți timp de 4 ani pentru 3 probe la un examen, de ce să-l tratăm așa? Care-i rostul?