Obișnuința este cel mai puternic sentiment, mai puternic decât iubirea, mai puternic decât fericirea sau tristețea. Mi-am notat această introducere pe un caiet, la școală, în ora de filozofie, după ce profesoara ne-a dat exemplul ce urmează:
În București s-au construit niște blocuri pentru aurolaci. Condițiile erau condiții, mâncarea era mâncare, iar strada și obiceiurile nesănătoase erau date uitării. Lucrurile au mers cât au mers până când aurolacii și-au dat seama că ei erau fericiți înainte și că toate aceste lucruri noi nu le aduc satisfacția și împlinirea care veneau odată cu mizeria, obiceiurile de care spuneam și lipsa de civilizație.
Ce au făcut?
Au distrus acele blocuri și au revenit în canale.
Concluzia o trageți voi. Poate fi aplicată în diverse situații.