Joia trecută am fost la Casa de Cultură Vaslui, acolo unde clasele de a 12-a din liceul „Emil Racoviță”, liceu la care sunt și eu elev, și-au luat rămas-bun de la viața de liceu. Trebuie să recunosc că nu mi-au picat foarte bine imaginile din filmulețele lor, vorbele spuse de aceștia și lacrimile de pe obrazul fiecăruia. M-au încercat niște sentimente ciudate, asta ținând cont că peste câteva luni o să fiu și eu în locul lor și tare aș vrea să mai trăiesc ce trăiesc acum, în liceu.
Melodia „Ani de liceu”, cântată de inegalabila Stela Enache, nu a făcut decât să pună accent pe emoții și să le dea mai multă valoare vorbelor spuse cu regret de fiecare șef de clasă. Chiar dacă acum vedem numai greul din fiecare zi de liceu, la terminarea acestor patru ani superbi o să ne amintim numai de momentele frumoase și o să ne amuzăm de prostiile făcute.
Liceul este o etapă importantă, o etapă frumoasă și plină de momente (mă feresc să le alătur un adjectiv). Până acum, la sfârșitul clasei a 11-a, nu pot să spun decât că iubesc liceul și aș vrea să mai intru odată în clasa a 9-a, dar cu mintea de acum. La anul va fi greu, nu vom mai avea timp de distracții și ghidușii, mi-e teamă, dar totuși o spun, în clasa a 12-a nu mai este ca până acum. Sper să mă înșel și să fie doar o părere eronată a mea, formată din auzite.
O să închei exact cum au încheiat și colegii mei mai mari: „Bucurați-vă de acești ani superbi, bucurați-vă de liceu!”
Am terminat și eu liceul de curând și tare mult regret că nu am fost prea activ în acești 4 ani astfel încât am fost mai mult pe lângă comunitate. Sper că voi îndrepta această greșeală în facultate.