Când am plecat la drum cu acest blog am încercat să-mi fac o mică gașcă de bloggeri. La început a fost totul ok, ne comentam articolele, discutam anumite aspecte și ne ajutam cât de cât între noi. Mulți au renunțat, chiar dacă nu a trecut foarte mult timp de la lansările blogurilor lor.
Mai intru din când în când pe blogurile lor și observ că nu mai sunt articole postate recent, iar toate posturile de pe prima pagină sunt advertoriale. Mulți se anunțau a fi niște tipi care au ceva de zis în online.
Nu o să scriu numele tuturor pentru că nu are rost, de ce să te trimit pe tine pe un blog unde nu ai ce citi? Am să te trimit însă pe blogul lui Lucian Florescu, probabil cel mai constant blogger din gașca despre care vorbesc, gașca celor care s-au lansat la finele lui 2012 sau începutul lui 2013.
Lucian, tu ce zici de cei care au părăsit blogosfera și și-au lăsat blogurile goale?
Timpul este de vina Alex.
Pai de ce sa-ti faci un blog daca stii ca nu ai timp sa scrii pe el?
sau
De ce la inceput aveau timp sa posteze si acum nu au?
Probabil că mulți dintre cei la care te referi nu au fost prea interesați de acest fenomen numit „blog”. Unii și-au făcut blog din curiozitate nefiind prea „stresați” de el. Sunt alții care dacă și-ar pierde blogul în orice moment (mă refer la articole) nu ar fi nimic. Au început o treabă și au lăsat-o așa, neterminată. Ăștia de au renunțat sunt niște nepăsători. Eu cel puțin așa îi consider, fără să fie considerată o jignire.
Dacă vrei să faci ceva și chiar îți dorești, nu renunți pe drum.
Eu nu mă încadrez în categoria asta, pentru că sunt în mediul ăsta de 3 ani și ceva. Nu doar timpul e de vină. E și voința. Anul trecut mi-am propus să scriu zilnic (deși de multe ori nici nu aveam prea mult timp) și am făcut-o. Anul ăsta mi-am cam pierdut din voință dar nu am renunțat, chiar dacă scriu mai puțin. În fine, fiecare are alegerile lui. Până la urmă nu toți au aceeași viziune despre ceea ce înseamnă scrisul pe un blog.
Frumos spus Tina, pentru comentariul asta o sa dau drumul iar seriei de articole „Comentariul Saptamanii” :).
Tina, nu cred ca este mereu asa. Unii renunta din cauza ca in vietile lor au intervenit schimbari neasteptate si timpul sau sanatatea nu le mai permite sa se ocupe de blog, altii inteleg ca nu li se potriveste abia dupa ce incearca (si este normal sa fie asa).
Vienela, da, nu e mereu așa. Dar mă refeream strict la ăștia de care spunea Alex în articol, cei care nu au nici măcar 1 an în această lume a blogului. Din câte observ, dacă observ bine, mulți sunt tineri cu vârsta sub 20 de ani. Păi da, dar eu cred că dacă totuși nu mai ai de gând să scrii măcar să spui asta într-un articol, sau că faci o pauză. Mi se pare aiurea să lași blogul în paragină așa pur și simplu. Știu și eu cum e să nu ai timp sau să ajungi acasă după 11 seara, când tot ceea ce vrei e să dormi. Dar, până la urmă tot vine o zi în care îți poți face puțin timp liber pentru a scrie. Asta dacă îți dorești. Nu critic pe nimeni. Fiecare are alegerile lui.
Și eu renunțasem, dar am descoperit în felul acesta ce-i mai frumos, cu blog sau fără. Astfel mi-am dat seama că exprimarea gândurilor în scris face mult bine. Unii, care au inimă de blogger, se vor întoarce, restul vor fi dați uitării în negura de-afară.
O sa vezi ca o sa vina o perioada si la tine cand nu o sa ai asa de mult timp si o sa neglijezi putin blogul.
Adolescentii, tinerii in general sunt nehotarati, cei mai multi nu stiu exact ce vor. Se entuziasmeaza repede cu o idee si renunta la ea la fel de repede. Singurul raspuns pentru intrebarea ta este varsta. Pana sa-ti dai seama ce ti se potriveste, ce vrei cu adevarat, daca bloggingul este cu adevarat o pasiune si esti chemat sa-l faci, e nevoie de timp, de trecerea la o alta categorie de varsta. Exista si exceptii, evident. 🙂 Si, crede-ma multi o fac din pura plictiseala, nu neaparat ca sunt super talentati.
Alex, despre cei care zici tu nu pot sa am o parere sau alta, sunt si ei oameni si si-au ales prioritatile. Daca intr-un timp, una dintre marile prioritati era blogul, acorda foarte mult timp, dar odata ce vezi ca treaba nu merge la fel de bine sunt doua cai ramase. 1.Muncesti mai mult, reusesti mai mult. 2.Te reorientezi spre altceva. La ambele puncte este vorba deja de evolutie, de o evolutie spre ceva mai bun din tine, tin sa reamintesc, orice drum ai alege, tot evolutie este. Daca alegi prima parte, sa muncesti mai mult la fel, munca poate fi in zadar, dar daca nu risti, automat nu castigi. Cu timpul sigur vei avea ceva de castigat. Si la a doua parte, nu are rost sa investesti timp si energie in ceva ce pe tine nu te va mai ajuta cu ceva. Intelegi? Cred ca si tu gandesti la fel.
Daca te uiti in blogosfera, vei vedea multi de varsta noastra. Inceputul inseamna totul, poate ca pe moment crezi ca vei face respectivul lucru toata viata, dar nu e asa deloc. Odata cu timpul te plictisesti daca acel lucru nu ti se potriveste perfect, pana la urma, nu toti au nevoie de blog. Si pana la urma, de ce sa scri zilnic pe un blog cu care sti ca nu vei avea vreodata noroc, mai bine te orientezi si iti vezi de alte lucruri, pe care sa le faci mult mai bine.
Decât să se umple readerul de advertoriale prefer să-i văd că se lasă. Parcă este mai bine așa decât să începi să scrii articole pe 5 lei, nu?
Mult mai bine.