Nu mai dau bani la cerșetori

Nu știu dacă este vreo formă mai frumoasă de a-i numi, dar eu așa le spun celor care fug de muncă și vor bani degeaba – cerșetori. Mi s-a întâmplat o fază pe care o iau ca lecție de viață. Înainte de a povesti vreau să spun că până la această întâmplare am oferit de multe ori produse sau bani cerșetorilor.

Am fost la Lidl. În timp ce parcam mașina, își face apariția un tip la vreo 40 de ani, solid spre gras, care-mi dă indicații (dă mai în spate, merge, de-astea). Când cobor mă roagă să-i iau ceva de mâncare din magazin. Iau pentru mine două pâini și una pentru el, atât am cumpărat. Pentru pâine venisem.

Când ies afară și-i întind pâinea omului începe distracția. ”Atât? Pâine goală? Da’ un baton de salam sau ceva? Cum să mănânc pâine goală?”, toate pe un ton agresiv. Îi zic că-mi pare rău că i-am cumpărat acea pâine și că mai bine îi ofeream pâinea unui câine. Se îndepărtează de mașină, eu mă urc să plec. Când am plecat din parcare, un domn care era pe jos strigă după mine și-mi face semne. Opresc, mă dau jos din mașină, aveam pâine cumpărată pentru măgarul ăla pe portbagaj.

Și așa m-am convins. Ai două mâini și două picioare? La muncă. Nu meriți nici pâine goală dacă ești putoare.

Ajut un om cu probleme, ajut un copil când îl văd necăjit, ajut unul care-mi cere, dar care-mi face și un serviciu (exemplu – îmi duce coșul de la mașină, după ce descarc), dar nu mai ajut putori sănătoase cărora nu le place munca. Țara-i plină de terenuri în pârloagă, străzile sunt pline de gunoi, este multă muncă de prestat. Vrei să mănânci un baton de salam și să scapi de pâinea goală? Dă din coate ca să simți alt gust.

2 Comments

Lasă-mi un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.