Am mancat o prajitura in Bucuresti

Am fost invatat de mic sa mananc dulciuri. Chiar daca atunci cand aveam o varsta mai frageda mama imi doza cantitatea de dulce pe care o serveam, mereu mi-a placut sa consum dulciuri, mereu mi-a placut ciocolata si cel mai rau, mereu mi-au placut sucurile acidulate. Am ramas si acum dependent al unei bauturi foarte cunoscuta. Am sa va povestesc in randurile de mai jos niste intamplari de cand eram foarte mic, ce-mi mai amintesc si eu. Apropo de asta, imi amintesc acele intamplari ca si cum ar fi istorice, vechi si de demult. Au trecut, cei drept, cativa ani buni, dar in orasul in care traiesc nu s-au schimbat prea multe. Poate si din cauza faptului ca este unul dintre cele mai sarace orase.

Tatal meu a fost toata viata lui sofer, chiar si atunci cand a avut o mica afacere cu un magazin, tot meseria lui si-o facea, aproviziona acel magazin ce apartinea familiei cu marfa din diferite orase. Din acest motiv, am fost un copil cu un caz fericit atunci cand vine vorba de calatorii, am colindat, fara lipsa de modestie, toata tara, nu exista oras in care eu sa nu fi calcat, iar sincer va spun, Romania este o tara foarte frumoasa, pacat de oamenii ce o populeaza.

retete-de-prajituri.-1jpg

Pentru ca toata lumea vorbea, ca si acum, despre capitala noastra, eram curios sa vad de ce este cel mai urmarit oras, de ce este el atat de dorit de populatie, asa l-am insotit pe tatal meu in mai multe drumuri spre capitala. Intr-una dintre calatorii am avut timp sa ma plimb cat timp tatal meu incheia un contract, eu am colindat putin imprejurimile. Fiind ademenit de modul in care mirosea o prajitura, dar si de modul in care arata acel respectiv „dulce”, am intrat intr-o cofetarie si m-am alintat cu o prajitura bucuresti. Nu-mi mai amintesc exact cum se numea acea cofetarie, dar pot spune ca atunci, in acel loc, in capitala, am mancat cea mai buna prajitura din viata mea. Acum nu stiu ce sa zic, probabil sa mi se fi parut mie atat de iesita din comun pentru ca eram rupt de foame sau poate chiar era extraordinara, dar cel putin eu asa mi-o amintesc.

Apropo de dulciuri, uneori ma gandesc ca nu este deloc bine modul in care eu le consum, dar nici nu as putea renunta la ele fara sa se intample ceva ciudat cu corpul meu. Am renuntat uneori sa mai mananc dulciuri timp de cateva zile si vreau sa spun ca ma simteam foarte ciudat, nu aveam deloc energie, dar nici pofta de mancare. Dupa ce ati citit aceste randuri este foarte probabil sa-mi spuneti ca sigur am ceva probleme din cauza dulciurilor, dar toate controalele va pot contrazice. Ma gandesc si ma intreb uneori daca am devenit imun la efectele mai putin dorite lasate de zaharul din dulce, asa cum devin dependentii de alcool sau de alte substante. Asupra mea nu mai au niciun efect, asupra altora actioneaza dulciurile printr-o supra-doza de energie.

Lasă-mi un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.